Mâine, 4 februarie 2012, avem program obişnuit la Colegiul George Coşbuc.

Vă aşteptăm de la ora 11, ca de obicei!

Miercuri, 1 februarie 2012, de la ora 10, am participat la programul destinat copiilor din parohia “Sfântul Arhidiacon Ştefan”, din cartierul Între Lacuri.

Întâlnirile cu rol recreativ şi catehetic se desfăşoară săptămânal la subsolul bisericii. Programul se află în al doilea an de existenţă şi este coordonat de Teodora şi soţul ei Ciprian.

De data aceasta, la program au venit mai puţini copii, probabil şi datorită gerului năpraznic de afară.

Pentru întâlnire am pregătit câteva jocuri (Ascunsa cu baloane, Turnul Babel) şi o discuţie religioasă (o pildă şi o întâmplare adevărată). Agapa de sfârşit a fost pregătită de Teofana!

Toţi participanţii la program au primit în dar câte o carte religioasă la alegere şi mai multe baloane!

La program au participat 10 persoane. După vizionare, timp de o oră, participanţii au schimbat impresii şi gânduri inspirate de film.

Filmul este excepţional, merită văzut şi revăzut din când în când ca să ne facă şi nouă “viaţa mai frumoasă”!

La adresa http://youtu.be/8cTR6fk8frs puteţi vedea momentul decernării premiului “Nobel” lui Roberto Benigni pentru “Cel mai bun actor”!

Ps. Lunea următoare, pe 6 februarie 2012, vom avea o prezentare scurtă de carte, iar majoritatea timpului va fi rezervat discuţiilor libere între participanţi.

Luni, 13 februarie 2012, vom avea o seară cu activitate practică. Urmează să stabilim atelierul la întâlnirea următoare!

Participarea la întâlniri este strict interzisă

După vizionare, de la ora 20 la 21, vom avea o oră de discuţii libere pe marginea filmului.

Vă rugăm să nu întârziaţi ca să prindeţi şi începutul filmului şi, de ce nu, un loc confortabil!

Ps. Lunea următoare, pe 6 februarie 2012, vom avea o prezentare scurtă de carte, iar majoritatea timpului va fi rezervat discuţiilor libere între participanţi.

Luni, 13 februarie 2012, vom avea o seară cu activitate practică. Urmează să stabilim atelierul la întâlnirile următoare!

Vă aşteptăm!

“CLUBUL COPIILOR”
ÎN PRIMA TABĂRĂ DE IARNĂ

În vacanţa de iarnă, 17 copii de la „Club” au participat în prima tabără de iarnă organizată de Arhiepiscopia Clujului şi ASCOR Cluj. Prima? Doar prima? Nu era de aşteptat ca taberele de iarnă să aibă un succes la fel de mare ca taberele de vară? Aşa gândea unul dintre participanţi, concluzionând în finalul chestionarului de evaluare a taberei: „sincer mă cam mir de ce nu aţi făcut până acum!”
Trei sunt motivele pentru care nu am făcut tabere de iarnă până anul acesta: unul, fiindcă cele două săptămâni de vacanţă erau puternic marcate de Naşterea Domnului, Anul nou, Bobotează şi alte praznice bisericeşti, evenimente sărbătorite cu precădere în mijlocul familiei; al doilea motiv luat în calcul a fost cheltuielile mari din această perioadă a anului pentru părinţi: masa bogată, daruri multe de Crăciun (ştiţi voi bine!), vizite la bunici şi pe la ţară, impozite anuale înnoite; al treilea motiv era şi gândul la nevoia de odihnă necesară elevilor după efortul şcolar din primul semestru. Aşadar, vacanţa de iarnă era deja o perioadă ocupată, antrenantă şi scumpă pentru buzunarul părinţilor.
De aceea, prima tabără de iarnă a venit ca un răspuns firesc la săptămâna de vacanţă suplimentară din acest an şcolar. Gândul de a organiza o tabără de iarnă s-a concretizat în urma invitaţiei din partea familiei Mărneanu de a folosi cabana de la Mărişel în beneficiul copiilor de la Club.
Tabăra a fost planificată pentru trei zile şi trei nopţi, de duminică seară până miercuri seara, în perioada 8-11 ianuarie. Ştiam bine cât de scurte li se par copiilor taberele de vară de 6 zile şi 7 nopţi şi era de aşteptat că înjumătăţindu-se timpul petrecut în tabără, totul va trece prea repede. Ne-am gândit însă la părinţi, ca taxa de participare să fie cât mai mică pentru ca tabăra să fie accesibilă tuturor. Cu toate acestea, după a două zi de tabără, văzând că dispunem de alimentele necesare, ne-am hotărât ad hoc să mai prelungim şederea noastră în tabără pentru încă o zi. Un bonus gratuit pentru părinţi şi un supliment grozav pentru copii!
La cabană, am sosit duminică pe înserate. După împărţirea participanţilor în camere, de la ora 18 ne-am întâlnit cu toţii la adunarea de bun venit, în cadrul căreia s-au prezentat regulile casei, programul şi specificul taberei.
Pentru prima masă din tabără, participanţii au adus de acasă câte ceva de mâncare. Agapa de seară s-a dovedit a fi o idee bună: copiii s-au bucurat să le recomande celorlalţi bunătăţile aduse de acasă, iar pe de altă parte, au avut prilejul de a încerca bucate noi, uşurând tranziţia spre meniul taberei, care cu toate că a fost gustos, cu greu poate fi egalat de mâncarea „ca la mama acasă”.
Seara s-a lăsat cu jocuri de interior şi cântece la chitară. Cât de mare a fost bucuria tuturor când copiii au văzut pe ferestrele cabanei ninsoarea mult aşteptată! Zăpada trimisă de sus a fost abundentă, îngropând gheaţa sub straturi groase şi pufoase de nea şi pregătind terenul pentru săniuş şi bulgăreală. S-a îngrijit Dumnezeu!
Ca o introducere interactivă în tema taberei, „Patericul egiptean”, copiii au avut de descoperit împreună, sub forma de puzzle, citate şi apoftegme ale părinţilor din pustie: „Aproapele meu este şi viaţa, şi moartea”, „M-am căit adesea că am vorbit, dar că am tăcut niciodată”, „Să-mi fie cineva oricât de drag, dacă ştiu că mă trage în păcat, mă despart de el”, „Nimeni neispitit nu va putea merge în împărăţia cerurilor”, „De vrea omul, de dimineaţă până seară ajunge la măsură dumnezeiască”, „Mai mare este cel ce îşi vede păcatele, decât cel care vede îngeri”. La gustărica de seară, copiii au încercat, fiecare la măsura lui, să explice citatele descoperite. Exerciţiul s-a dovedit a fi creativ şi ingenios, copiii găsind tâlcuiri noi şi inspirate.
Ziua o începem cu rugăciunea de dimineaţă în faţa micului altar improvizat în camera de zi. După micul dejun, timp de o oră au avut loc discuţiile tematice despre vieţile părinţilor duhovniceşti din pustia Egiptului.
La fiecare cateheză, am vizionat şi câte o pildă dintr-un film rusesc inspirat din duhul Patericului. Tot în cadrul discuţiilor, copiii au avut de completat un chestionar cu întrebări deschise cu scopul de a aprofunda viaţa şi învăţătura avvei Antonie cel Mare.
După prânz, timpul a fost rezervat săniuşului şi jocurilor de exterior. Vremea a fost blândă şi plăcută. Bucuria tuturor a fost surpriza domnului Adrian, care s-a oferit să ne tragă cu maşina prin sat pe o sanie mare ca-n poveşti, pe care au încăput mai toţi copiii. Atmosfera a fost de basm, iar experienţa a fost de neuitat pentru toţi!
Zilnic, de la ora 18, ne adunăm pentru rugăciunile de seară, urmate de discuţii libere generate de întrebările, problemele şi nedumeririle copiilor. Într-o seară, fiind praznicul Sfintei Xenia de Petersburg, s-a citit acatistul Cuvioasei.
Serile se sfârşeau în cântec, jocuri de grup şi multă voie bună. Înainte de retragerea în camere şi pregătirea de culcare, se acordau şi mult doritele premii: „copilul zilei” şi „camera zilei”. Cu toate că programul unei zile de tabără este solicitant, somnul se lasă cu greu aşteptat în camerele copiilor.
Ultima zi întreagă s-a bucurat de evenimente speciale: foc de tabără şi seara scenetelor. Pregătit de domnul Vasile încă de la sosire, focul de tabără a fost mare şi frumos. Scenetele au avut ca punct de pornire întâlnirea dintre avva Pitirim şi sfânta Isidora relatată în Pateric. Astfel, sub îndrumarea Oanei (vicepreşedinte ASCOR Cluj) o parte din copii au interpretat viaţa sfintei Isidora, iar ceilalţi au realizat o adaptare modernă a vieţii minunate a sfintei Isidora. Aşa s-a „născut” povestea Lilianei, eleva de liceu care răbda cu smerenie bătaia de joc şi răutăţile colegilor de clasă.
La sfârşitul taberei, s-au împărţit diplomele de participare şi câte o carte în dar. Premiul cel mare, „Copilul Taberei”, i-a revenit Alexandrei Maior, pentru comportamentul exemplar de-a lungul taberei, fiind un model de urmat pentru copii şi organizatori.
Specificul primei tabere de iarnă a fost atmosfera familiară în care s-a desfăşurat întreaga acţiune. Mulţi dintre noi am avut sentimentul că în tabără suntem ca în familie, cu singura deosebire că acum familia a luat proporţii. La acest sentiment au contribuit numeroase împrejurări: copiii se cunoaşteau încă de acasă, mulţi dintre ei sunt prieteni vechi, numărul mai mic de participanţi, aceeaşi organizatori, atmosfera similară taberelor de vară.
De asemenea, implicarea copiilor în sarcinile gospodăreşti: servirea şi strângerea mesei, splatul vaselor, aprovizionarea cu lemne, aranjarea pantofilor, a contribuit în mare măsură la întărirea sentimentelor pozitive de siguranţă emoţională şi integrare familială.
Copiii au apreciat din plin debutul taberelor de iarnă, menţionând în chestionarele de evaluare a taberei:
„Cred că această tabără de iarnă a avut la fel de mare succes ca taberele de vară şi sincer mă cam mir de ce nu aţi făcut până acum. Continuaţi tot aşa! Cu ajutorul lui Dumnezeu bineînţeles!”
„Mi-a plăcut foarte mult în tabără, jocurile de exterior au fost foarte amuzante, discuţiile au fost interesante. Mulţumim că aţi făcut o tabără aşa frumoasă!”
„A fost foarte frumos. Ne jucăm, avem şi timp liber, ne rugăm. În orice caz, e distractiv. N-am să uit o tabără aşa frumoasă. Dar cel mai mult mi-a plăcut că am făcut sceneta. Îmi place să joc roluri în scenete.”
„M-am simţit bine încă din prima zi. Mi-au plăcut foarte mult jocurile şi atunci când am fost traşi cu sania cea mare de o maşină. M-au impresionat discuţiile. A fost o tabără care aş mai vrea să se facă!”
„Dragă prietene, această tabără este o una specială faţă de celelalte, fiind o tabără creştină unde se înţeleg bine toţi copiii. Nu am altceva de spus decât: Super!”
„În această tabără fiecare dintre noi poate afla mai multe despre propria sa credinţă. Ne ajută să ne îndreptăm sufletul mai mult spre Dumnezeu.”
„Tabăra a fost extrem de distractivă, cu mâncare bună. Ne-am distrat de minune. Am fost ca într-o familie!”
Informaţii şi numeroase poze de la „Clubul Copiilor” şi din tabăra de iarnă se găsesc pe blogul www.raducopil.ascorcluj.ro
Sâmbătă, 21 ianuarie 2012, programul educativ şi recreativ „Clubul Copiilor” şi-a reluat activitatea. La cele trei ore de program structurat, cu jocuri şi concursuri, cântece la chitară, discuţie tematică religioasă şi o agapă, au participat 22 de copii. Pentru cei doritori, programul s-a prelungit pentru încă două ore cu joacă supravegheată.
Întâlnirile se desfăşoară în fiecare sâmbătă, de la ora 11, în sala de sport a Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca. Activităţile  sunt destinate copiilor cu vârsta între 8 şi 14 ani şi sunt coordonate de Radu Copil, coordonator de tineret la Arhiepiscopia Clujului, împreună cu studenţii voluntari de la ASCOR Cluj.

La patinoar au venit 15 copii și câțiva părinți. Coordonatorul ieșirii a fost Oana Băilă, eu fiind prezent la adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Clujului.

După ieşirea de la patinoar, participanții s-au dus la o cofetărie să se încălzească şi să se îndulcească.

O studentă avea un examen pe care îl putea trece cu foarte mare greutate. Din această pricină a mers la racla Cuvioasei Parascheva şi a rugat-o să o ajute în vreun fel. Apoi s-a închinat şi a plecat liniştită acasă. Dar spre minunarea ei, noaptea a visat-o pe Sfânta Parascheva, care i-a spus care va fi subiectul de la examen. Tânăra a repetat dimineaţă ceea ce-i spusese Cuvioasa şi astfel a reuşit să treacă examenul cu bine.

Fragment din cartea “Sfânta Cuvioasa Parascheva cu sfintele moaşte la Iaşi”, editura Sophia, Bucureşti, 2009, pag. 243.

Într-o vară, în Catedrala din Iaşi a intrat o tânără care era foarte necăjită. Voia să dea la Medicină, însă nu se pregătise suficient, iar acum îi era teamă că nu va obţine o medie cu care să fie admisă la facultate. Tristeţea ei era cu atât mai mare, cu cât din tot ceea ce învăţase, nu putea ţine minte decât structura splinei.

Cei care slujeau atunci în Catedrală, au îndemnat-o pe această fată să se închine la racla cu sfinte moaşte şi să-i spună Cuvioasei Parascheva ceea ce va crede de cuviinţă, iar ea îi va ajuta negreşit. Cu multă simplitate şi cu deplină încredere că Sfânta îi aude rugăciunea, fata a grăit înaintea raclei:

- Sfânta Parascheva, eu nu sunt pregătită pentru examen. Tot ce ştiu bine, este numai splina. Fie-ţi milă de mine şi ajută-mă!

La susţinerea examenului se intra în sală în serii de câte trei persoane. A venit şi rândul fetei, care a intrat împreună cu încă doi candidaţi. Li s-a dat cutia cu bileţele pentru a primi un subiect pe care ei înşişi îl vor alege, prin tragere la sorţi. Primii doi şi-au luat bileţelele, iar la urmă a tras la sorţi şi ea, cu strângere de inimă. Şi mare i-a fost mirarea când a văzut pe bileţel că i-a venit ca subiect tocmai splina. A ştiut bine şi a luat zece.

A doua zi a venit la Mitropolie să-i mulţumească Sfintei Parascheva. Încă de la uşă a început să plângă şi să zică:

- Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă… nu eu…

După această întâmplare, noua studentă a fost nelipsită de la slujbele de la Mitropolie şi aproape că nu trecea zi în care să nu vină să se închine Cuvioasei Parascheva. A terminat cu bine Facultatea de Medicină şi a ajuns medic în Iaşi.

Fragment din cartea “Sfânta Cuvioasa Parascheva cu sfintele moaşte la Iaşi”, editura Sophia, Bucureşti, 2009, pag. 207.

Într-o seară, în Catedrala din Iaşi a intrat o doamnă căreia, din pricina emoţiilor mari, obrajii îi erau înlăcrimaţi. Printre suspine se închina la racla Cuvioasei şi îi mulţumea cu lacrimi. După ce s-a mai liniştit, o femeie care slujea în Catedrală mitropolitană a întrebat-o:

- Oare aţi păţit ceva?

Atunci femeia, plină de bucurie, i-a mărturisit împrejurările prin care trecuse:

- Eu sunt funcţionară în Galaţi şi m-am gândit că aş încerca să fac Facultatea de Germană. Nu mă simţeam aşa de pregătită, dar am vrut să-mi încerc şansa. Venind în drum spre Iaşi pentru a susţine examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnişoară care, ca şi mine, mergea să dea admitere. Când am ajuns la Iaşi, m-am gândit să îi propun domnişoarei să mergem amândouă la moaştele Cuvioasei Parascheva, ca să-i cerem ajutorul. Atunci domnişoara m-a privit cu desconsiderare, iar apoi, cu multă încredere în sine, mi-a spus: “Eu n-am nevoie de ajutorul nimănui, deoarece sunt bine pregătită!” Cu toate acestea, eu am venit la Sfânta Parascheva şi, cerându-i ajutorul, acesta a venit neîntârziat. Iată, azi s-au afişat rezultatele şi am aflat că am intrat la facultate. Dar şi mai mult m-am uimit când am văzut că acea domnişoară care era bine pregătită, a căzut examenul. Îmi pare rău pentru ea. Acum însă nu pot decât să zic că sunt foarte fericită că am fost admisă şi de aceea am venit să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi Cuvioasei Parascheva că au binevoit în calea pe care am ales-o.

Fragment din cartea “Sfânta Cuvioasa Parascheva cu sfintele moaşte la Iaşi”, editura Sophia, Bucureşti, 2009, pag. 197.