Peste 200 de tineri vor urca pe scena, pentru a arata ca talentul nu cunoaste limite! Fotografii amatori pot participa la un concurs foto cu tema “Surprinde un personaj pe scena mirajelor!”.

- a 5-a editie a festivalului cultural organizat de elevi din şcolile cu deficienţe;

- miercuri, 16 mai şi joi, 17 mai 2012;

- detalii la http://www.facebook.com/FestivalulMiraje;

- vă recomand cu căldură să participaţi la festival, pentru tinerii cu deficienţe contează prezenţa voastră în sală!

După câteva jocuri de reprezentare scenică, am încercat să dăm viaţă scenetei “Viaţa Sfântului Ioan Valahul”.

Discuţia tematică a fost despre viaţa şi minunile Sfântului Mare Mucenic Efrem.

Agapa a fost una mai deosebită, cu pizza din partea mamei lui Alexandru.

Programul s-a sfârşit târziu, pe la ora 16.

Sâmbătă, 12 mai 2012 - Excursie gratuită de o zi la evenimentul de tineret de la Câmpeneşti (1o puncte): liturghie arhierească cu Mitropolitul Andrei şi punerea pietrei de temelie la Centrul de tabere “Sf. Mucenic Ioan Valahul” al Arhiepiscopiei, program religios şi artistic în cadrul căruia se va prezenta şi sceneta “Viaţa Sfântului Ioan Valahul”, agapă (de tip picnic), cântece la chitară, jocuri şi joacă până pe la ora 16.

Toţi copiii de la programul Clubului de Copii sunt aşteptaţi să participe la evenimentul de la Câmpeneşti, pe lista noastră sau alături de familiile lor, indiferent dacă au sau nu vreun rol în scenetă!

Întâlnirea pentru plecare la Câmpenești este la ora 8 dimineața la Catedrală, 8:15 cel târziu. Deoarece Orange-ul nu are acoperire, mă puteți suna la numărul de telefon folosit doar cu această ocazie: 0720 801 727.

Centrul “Sfântul Ioan Valahul” va funcţiona ca o locaţie de tabere de vară şi de iarnă (dar şi alte acţiuni) pentru tinerii din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.

Programul evenimentului include:

- 9:30 - slujbă de binecuvântare a bisericii din incinta viitorului Centru;

- liturghie arhierească împreună cu un sobor de preoţi;

- slujba punerii pietrei de temelie a Centrului de tineret cu hramul “Sfântul Ioan Valahul”;

- program religios şi artistic: scenetă “Viaţa Sfântului Ioan Valahul” pusă în scenă de copiii de la Clubul Copiilor, cântece şi poezii pregătite de elevi de la Liceul pentru Deficienţi de Vedere, cântece la chitară interpretate de studenţi de la ASCOR Cluj şi cântece religioase  pregătite de copiii de la Oastea Domnului;

- agapă (de tip picnic) pentru tinerii prezenţi;

- jocuri de grup şi cântece la chitară până spre ora 16 (în funcţie de condiţiile meteo).

Toţi copiii de la Clubul Copiilor sunt aşteptaţi să participe la acest eveniment de tineret. Transportul (cu autocarul) este gratuit! Înscrieri prin telefon la Radu Copil!

Vă aşteptăm cu mare bucurie!

1. Daniela

2. Tavi

3. Andrei

4. Dia

5. Alexandra

6. Paul

7. Mara

8. Andreea

9. Marinela

10. Dragoş

La activităţi au participat 11 copii, coordonaţi de Ana (eu am fost plecat la Sibiu, la nunta altor 2 voluntari ASCOR pentru Tineret Mădălina şi Mihai).

Programul a inclus jocuri, discuţia tematică, agapa şi joacă supravegheată (de la ora 11 la 15).

“Am fost şi anul trecut şi mi-a plăcut. Anul acesta am adus şi o colegă cu mine. Mi-a plăcut că a fost vreme frumoasă, chiar dacă la Meteo s-a anunţat că plouă. În afară că m-au durut picioarele, a fost SUPER!”

“Mi-a plăcut că ne-am unit cu toţii în această mică osteneală pentru Măicuţa noastră, pentru care merită să vii! Eu am pornit cu o durere de spate, dar iată, acum la sfârşit, nu mă mai doare!”

“De dimineaţă, ziua s-a arătat <luminoasă>, plină de pace. Pe parcursul pelerinajului am încercat să mă adun în sinea mea şi să mă rog. Cu tristeţe mi-am dat seama că n-aş avea curajul să mărturisesc deschis credinţa mea şi din acest punct de vedere pelerinajul mi-a fost de folos. Sper ca data viitoare să port o icoană în piept şi să mă simt în largul meu. Pentru mine a fost un bun prilej de a mai vorbi puţin cu Dumnezeu.”

“Mi-a plăcut tot la acest pelerinaj. Am văzut credinţa celorlalţi şi asta m-a ajutat să nu mă plâng.”

Cea mai simpatică şi surprinzătoare sugestie pentru pelerinajele viitoare:

“Pixurile cu care am completat chestionarul să ne rămână nouă. Mi-a plăcut pixul cu care am scris, dar nu am putut să îl păstrez!”

“Merită, e frumos! Vremea frumoasă a influenţat mult starea de spirit.”

“Având în vedere că am fost pentru prima dată la Mănăstirea Nicula şi pentru prima dată am aflat ce presupune un pelerinaj, am rămas plăcut impresionată!”

“Acest pelerinaj m-a ajutat să mă apropiu mai mult de Dumnezeu şi Biserică datorită bucuriei care mi-a confirmat o dată în plus că vreau să fiu cu Hristos!”

“Mă bucur că am reuşit să particip fiindcă bucuria a fost mare. Mi-a plăcut veselia şi voioşia generală. Pelerinajul acesta m-a apropiat de Dumnezeu şi oameni. Simţi ocrotirea Maicii Domnului!”

“E prima dată când particip la un pelerinaj pe jos şi am vrut să văd cum e. E o bucurie să ştii că ai depus un pic de efort ca să o vizitezi pe Maica Domnului. Mi-a plăcut atmosfera, bucuria celorlalţi, vremea, primirea la mănăstire. E o experienţă frumoasă şi ziditoare.  Încearcă şi vei vedea!”

“Nu am mai fost niciodată în pelerinaj pe jos. Am ajuns obosit la mănăstire, un pic mă dureau picioarele, dar aceasta nu a contat faţă de mulţumire. Am realizat că timpul parcă a zburat, a fost o adevărată victorie pentru sufletul meu!”

“Chiar dacă la început am ezitat să vin în pelerinaj, acum îmi pare bine. A fost tare frumos!”

“A fost frumos, am îmbinat rugăciunea cu mersul pe jos. Mi-a plăcut foarte mult. Să ştiţi că nu mă dor deloc picioarele şi nu simt oboseală. Simt o întărire de la Maica Domnului!”

“M-am bucurat că am putut să cântăm. Am putere de a merge mai departe. Chiar e minunată veselia în Hristos!”

“Deşi eram nehotărâtă dacă să vin sau nu, mi-am dat seama că am făcut cea mai bună alegere venind. Am simţit ajutorul Maicii Domnului. Deşi drumul a fost lung şi obositor, în final am rămas cu o mare bucurie în suflet. A meritat tot efortul!”

“A fost foarte frumos şi folositor. E puţin obositor, dar merită!”

“Mi-a plăcut drumul şi pelerinii. Foarte folositor! Mă bucur mult că am venit!”

“Acest pelerinaj m-a ajutat să înţeleg mai bine ce zice Mântuitorul Iisus că <Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor>. Mi-a plăcut foarte mult şi chiar am simţit că m-am apropiat de Dumnezeu. Am ajuns foarte repede, nici nu am simţit cum a trecut timpul. Lumea mi s-a părut plină de voie bună.”

“Am fost şi anul trecut şi mi-a lăsat o amprentă puternică şi plină de har, pace şi bucurie asupra mea. Eu chiar am adus un prieten şi a fost foarte încântat. Pentru mine acest pelerinaj a fost ca o cărămidă pentru temelia veşnică a sufletului meu. Totul a fost minunat!”

“Pelerinajul acesta este o modalitate minunată de a cunoaşte oameni frumoşi şi un fel de reîncărcare a bateriilor sufletului.”

“Mi-a plăcut grupul de tineri, mănăstirea, întoarcerea la înghesuială cu maşinile de la mănăstire la gară. A fost obositor, dar foarte frumos şi cu siguranţă voi participa şi anul viitor!”

“Mi s-a părut deosebit că a fost pe jos. Cu ASCOR-ul mă simt bine şi simt că e un mediu prielnic pentru spor duhovnicesc. Personal, mă simt împlinit sufleteşte!”

“M-am bucurat să mă pot închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Se merită din plin ca timp de o zi să te deconectezi de lume şi să vii în pelerinaj!”

“A fost un pelerinaj reuşit, în care am cunoscut oameni noi, am schimbat impresii, ne-am simţit mai aproape unii de alţii, de Dumnezeu şi Maica Sa.”

“Mi-a plăcut atmosfera de unitate, mersul pe jos, dar şi cu camioneta. Am înţeles că deşi credinţa cere efort şi suferinţă, nu trebuie să treci singur prin ele!”

“Vă spun sincer că parcă de când am pornit din Cluj, am simţit că eram purtată pe braţe. A fost atât de minunat! E atât de grozav că încă mai există locuri cu bucurii de neînţeles şi că într-o lume cu atâţia nebuni, am descoperit altfel de nebuni.

Dacă vrei să-ţi faci o investiţie sigură într-un viitor nesigur, dacă cauţi pace şi dragoste, bucurie şi negrăită viaţă, hai şi tu  cu noi, dragă cititorule!”

“Eu m-am simţit foarte bine alături de prietenii mei! Merită, e ceva deosebit!”

“A fost într-adevăr obositor, mai ales spre sfârşit, dar nu regret nici o clipă faptul că am participat!”

“Cuvintele sunt prea puţine pentru a explica bucuria pe care mi-a oferit-o acest pelerinaj şi liniştea sufletească ce o resimt la întoarcerea acasă!

“A fost greu să merg atât pe jos. Şi anul trecut, şi anul acesta. Totuşi, cred că voi reveni!”

“A meritat deoarece Dumnezeu e prezent şi se poate face mai simţit decât în orice altă zi obişnuită. A fost minunat. Slavă Dumnezeului nostru!”

“A fost un moment dintre cele mai frumoase, liniştite, spirituale şi aproape de Dumnezeu din viaţa mea.”

“Puţina osteneală a adus mare bucurie în sufletul meu. Să dea Bunul Dumnezeu să se facă mulţi ani de acum înainte!”

]]> http://raducopil.ascorcluj.ro/2012/04/25/impresiile-pelerinilor/feed/ http://raducopil.ascorcluj.ro/2012/04/24/poze-din-pelerinajul-pe-jos-9042011/ http://raducopil.ascorcluj.ro/2012/04/24/poze-din-pelerinajul-pe-jos-9042011/#comments Tue, 24 Apr 2012 11:48:48 +0000 Radu Copil http://raducopil.ascorcluj.ro/?p=1190

Pelerinaj de mărturisire a credinţei şi de cinstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu organizat de ASCOR Cluj în postul Sfintelor Paşti

La început de aprilie vremea încă tărăgăna să alinte cu prieteneasca-i căldură şi cu zilele însorite de primăvară mult aşteptată. Dimpotrivă, de parcă iarna nici nu avea de gând să se retragă elegant până la un nou an, când ar fi putut să-şi exercite din plin drepturile de regină a crivăţului şi a gerului… Pe un vânt tăietor de respiraţie, care încorseta orice făptură vie, un grup de 36 de persoane a pornit pe jos într-un pelerinaj de o zi din comuna Iclod spre Mânăstirea Nicula. Norii ameninţători şi rafalele dezlănţuite nu i-au speriat, nici nu i-au întors din drum pe pelerinii hotărâţi să ajungă la mănăstirea din apropierea oraşului Gherla, unde Maica Domnului îi aşteaptă pe toţi să-i miluiască şi să-i odihnească.

Iniţiativa organizării acestui itinerar de peregrinare a venit din partea lui Radu Copil, membru ASCOR şi coordonator de tineret la Arhiepiscopia Clujului, care a ţinut cu tot dinadinsul ca în timpul Postului Mare a Sfintelor Paşti să se meargă într-un pelerinaj pe jos la o mânăstire din eparhia Clujului. Traseul ales reprezenta aproximativ 23 de kilometri din localitatea Iclod până la mănăstirea Nicula şi de la mănăstire înapoi spre Gherla. Întrucât în timpul postului Adormirii Maicii Domnului ASCOR Cluj organizează tabăra de vară pentru tineri, niciodată nu s-a putut lua parte în mod organizat la pelerinajul tradiţional realizat în preajma zilei de 15 august. Iată de ce, ziua imediat următoare de după Slujba Imnului Acatist s-a dovedit a fi potrivită pentru a demara un „maraton” al mărturisirii dedicat Ocrotitoarei tuturor creştinilor. Aşadar, pe o vreme tulbure şi vântoasă, tinerii au evadat din mreaja grijilor şi a planificărilor, mergând la pas domol cu icoane la gât, cântând cu bucurie tropare şi având credinţa nezdruncinată că slăvirea Apărătoarei Doamne printr-o mică jertfă merită tot efortul şi osteneala.

Comuna Iclod – închinare la mormântul Părintelui Luca, pictorul icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Nicula

Localitatea Iclod a fost aleasă pentru că aici a fost paroh în vremurile de demult preotul Luca, care a pictat Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Nicula. Primul popas a fost la Biserica din lemn a satului, monument istoric aflat momentan în restaurare. După ce s-au închinat şi au avut un pic de răgaz să-şi plimbe ochiul pe obiectele de cult - acum doar nişte „exponate” care aduc aminte de frumuseţea slujbelor de odinioară, de Lumina Lină care în prezent apune doar peste icoanele prăfuite şi peste stranele mute şi încovoiate de ani-, ceata de tineri, oarecum întristaţi de priveliştea unei biserici care nu mai adăposteşte bucuria comuniunii întru Mântuitorul Hristos, a închinat Maicii Domnului imnul „Apărătoare Doamnă”. În curtea din spatele bisericii, în faţa a mai multor cruci de morminte, pelerinii au cântat „Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor tăi” celui care s-a învrednicit de un asemenea dar, lăsând moştenire neamului românesc o comoară în jurul căreia se adună şuvoaie de credincioşi. Mulţumiţi că i-au dat bineţe Părintelui Luca din Iclod, peregrinii şi-au continuat bucuroşi pelerinajul spre destinaţia finală.

Drumul nu părea să-i sperie pe râvnitorii de osteneală, iar vântul care aparent le stătea împotrivă, s-a dovedit a le fi uneori de mare ajutor. Atunci când ritmul scădea, iar oboseala îşi făcea stingher apariţia, vântul intervenea prieteneşte şi îi mâna cu zor din spate, oferindu-le parcă forţe noi. Printr-o minunată orânduire, ploaia dădea târcoale, dar nicidecum nu se încumeta să îşi reverse belşugul de apă peste stoicii drumeţi. Adesea, norii rămâneau în urmă, iar în faţă soarele scotea pe furiş câte o rază, suficient cât să înlăture frica de o iminentă furtună ce ar fi putut zgribuli chipurile pelerinilor.

Descoperirea oraşului Gherla ca o importantă destinaţie pentru pelerinaje

Ca o oază râvnită, Gherla se vedea din depărtare, însă asfaltul măsurat în zece kilometri înştiinţa că iluzia apropierii trebuia îndepărtată, iar trezvia şi voiciunea parcurgerii căii prestabilite trebuia să rămână aceeaşi ca la început. Din poveste în glumă, din amintiri în relatări despre convertiri minunate, dintr-o dată drumul s-a scurtat, călătorii ajungând în oraşul care pentru câteva ore a devenit un nesecat izvor de locuri minunate ale Ortodoxiei, cu atât mai valoros, cu cât la fel ca şi la Aiud, în Gherla se aud şi se simt peste decenii glasurile martorilor mărturisitori martiri ce au fost muceniciţi în penitenciarul din oraş, iar mai apoi au fost aruncaţi în gropi comune la periferii de urbe.

Parcurgând centrul oraşului, troparele şi cântările în cinstea Maicii Domnului s-au înteţit. Ghidaţi de Tudor şi de alţi cunoscători ai oraşului, tinerii au făcut câteva popasuri ce le-a dat prilejul să descopere locurile Ortodoxiei din oraş. Monumentul sculptat în lemn şi înălţat în faţa maternităţii, la baza căruia sunt scrise o poezie şi cuvintele „Mamă, mamă, lasă-mă să trăiesc”, închinat mamelor şi copiilor avortaţi a produs emoţii şi a zguduit sufletele juvenile. Un al doilea moment de respiro a fost la Biserica Adormirii Maicii Domnului, unde pelerinii au fost întâmpinaţi cu drag de Părintele paroh, Florin Ciciovean. Mare a fost bucuria tuturor la plecare, sprinteneală generată de constatarea că în timpul închinării în biserică, afară un nor îşi scuturase bine de tot straiele, astfel încât curtea locaşului sfânt şi strada erau proaspăt ornate cu oglinzi de apă. Văzând purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acum zglobiii călători au pornit cu picioare vesele spre următoarea destinaţie.

Sfântul Mina şi Sfânta Cuvioasa Parascheva, precum şi toţi Sfinţii Români, ocrotitorii Bisericii unde slujeşte părintele Petru Băgăcian, i-au întâlnit cu multă căldură pe peregrinii clujeni. Bucuros de prezenţa celor din ASCOR, părintele Petru a ţinut să povestească despre locaşul sfânt ridicat doar cu mila lui Dumnezeu prin oamenii de bună credinţă care au contribuit cu donaţii semnificative şi cu ajutorul Sfinţilor care interveneau atunci când părea că nu mai este nici o soluţie de a merge mai departe. La despărţire, părintele Petru a scos din altar moaştele Sfântului Nectarie, Sfântului Mina şi Sfântului Ioan Rusul, oferindu-le tinerilor spre închinare. De asemenea, studenţii au primit în dar şi câte un acatist cu Maica Domnului – „Sporirea Minţii”.

Drumul spre mănăstirea Nicula – urcuş duhovnicesc pentru cinstirea Împărătesei Cerurilor şi a Pământului

Indicatorul arăta şapte kilometri până la Nicula, iar ceasul cerea insistent ca distanţa să fie parcursă în cel mult 75 de minute. Mânaţi din spate şi de ploaie, pasul devenea din ce în ce mai alert. Cu toate acestea, a fost timp de un popas de o extraordinară încărcătură duhovnicească. Tudor a ţinut să le arate doritorilor de a cunoaşte vieţile sfinţilor români locul unde mucenicii din închisorile comuniste au fost îngropaţi fără cruci şi fără sicrie. Trupurile schingiute, aruncate în gropi comune pentru ca nimeni să nu îşi aducă aminte de jertfa lor, vorbesc astăzi cu îndrăzneală tuturor ce vor să asculte. Dovadă este faptul că oseminte de care oamenii se minunează au apărut la suprafaţă, iar un mare părinte grec, Marcu Manolis, călcând pe acest pământ al suferinţei a spus că românii nu ştiu ce comori ascund împrejurimile Gherlei.

Încălziţi de rugăciunile sfinţilor români, dar şi de soarele care spre sfârşitul zilei nu înceta să îşi manifeste generozitatea, luptându-se crâncen cu masele de aer rece, tinerii aveau ultimul test de trecut: serpentinele ostentative din imediata apropiere a mănăstirii Nicula. Nimic mai uşor pentru Marius, tânăr nevăzător care a demonstrat abilităţi excepţionale de rezistenţă şi tenacitate pe tot parcursul pelerinajului, dar mai ales în provocatorul urcuş de final. De asemenea, două brave adolescente, Dia şi Marinela de la Clubul Copiilor, au dat tonul allegro pe ultima sută de metri, radiind de entuziasm şi vivacitate molipsitoare.

Precum întregul traseul a fost o binecuvântare şi o minune continuă, aşa a fost şi întâlnirea cu Maica Domnului de la Nicula. La poarta mânăstirii primii pelerini au ajuns cu câteva minute înainte de începerea vecernei. Icoana spre care pelerinii plecau din Cluj pentru a i se închina era coborâtă, aşteptându-i parcă. Cu două minute dacă ar fi ajuns mai târziu în biserica mânăstirii, n-ar mai fi putut să i se închine, ci cel mult să o privească cum stă măreaţă în mijlocul catapetesmei. În tihnă şi cu recunoştinţă ei s-au recules în rugăciune tainică în faţa Preasfintei Născătorei de Dumnezeu, mulţumindu-i pentru darurile acelei zile şi pentru că i-a învrednicit să ajungă la destinaţie fără incidente, dar mai ales, în timpul scontat.

La vecernie, unii mărşăluitori pentru credinţă s-au încăpăţânat să stea în picioare, ignorând discret pretenţiile trupului care îşi cerea dreptul la odihnă. Chiar dacă nu a fost posibil să se bucure de toată vecernia, datorită timpului relativ scurt avut la dispoziţie, una dintre tinere a remarcat frumos că a fost o slujbă binemeritată. În trapeza mânăstirii, peregrinii au fost ospătaţi cu bucate alese pregătite cu dragoste de către monahii responsabili de bucătărie. Deoarece la întoarcere aceeaşi 7 km trebuiau să fie traversaţi în cele 75 de minute, grupul a pornit însufleţit spre gara din Gherla pentru a prinde ultimul tren spre Cluj.

Înfriguraţi de răcoarea serii, dar învioraţi sufleteşte, călătorii au constat cu bucurie mare că Apărătoarea Doamnă a intervenit minunat încă o dată. Pornind spre drumul de întoarcere, în timp ce oboseala începea să îşi spună cuvântul, pelerinii s-au aciuat faţă în faţă cu călugării bucătari de la Nicula care, pe loc s-au hotărât să îi urce în camionetă, facilitându-le parcurgerea distanţei rămase în doar câteva minute. În timp ce al doilea transport de pelerini trebuia să ajungă, o parte din neostoiţii de frumos ortodox a avut răgazul de a asculta câteva cuvinte duhovniceşti şi de a da o tură pe căluşeii parcului. Aşa, ca bucuria să fie deplină pentru copiii Maicii Domnului!

Privind în urmă, se poate doar spune: „Slavă Ţie, Doamne”, iar cu gândul la viitor, o singură dorinţă zvâcneşte: „Dă Doamne” iar să fie!

Articol publicat în Foaia Filocalică, supliment al Revistei Renaşterea, scris de Tatiana Onilov, consilier cultural ASCOR

Pelerinajul s-a desfăşurat după următorul program:

8:00 - Participare la Liturghie la Biserica Studenţilor din Haşdeu

11:00 - Plecare cu trenul spre Iclod

12:00 - Vizită la Biserica monument istoric din Iclod

13:00 - Plecare spre Mânăstirea Nicula

18:00 - Vecernie la Mânăstirea Nicula

21:29 - Plecare cu trenul din Gherla spre Cluj-Napoca.

La pelerinaj au luat parte 40 de persoane: 36 de tineri au mers pe jos, 2 părinţi au fost cu maşina (aflându-se în imposibilitate medicală de a veni pe jos), iar 2 fete au fost la bucătăria mănăstirii de dimineaţă.

Pelerinajul Tinerilor a fost organizat împreună cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Cluj-Napoca şi Grupul Parohial de Tineret “Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Mănăştur.

Programul pelerinajului a debutat de dimineaţă, de la ora 8, cu participarea pelerinilor la liturghia de la Biserica Studenţilor din Complexul de cămine Haşdeu.

În timpul slujbei, am ascultat cu emoţie rugăciunea de bună călătorie făcută de Părintele Ciprian ca Bunul Dumnezeu să ne trimită nouă îngeri paşnici, credincioşi, îndreptători, păzitori, care să ne povăţuiască după voia Sa astfel încât “să ne întoarcem cu bine, lăudând şi binecuvântând bunătatea Sa cea nemărginită!”

La ora 11, eram cu toţii în gară, pregătiţi să luăm trenul spre Iclod. Mai puţin Dia, care adoră “să trăiască viaţa la maxim” şi care se afla în taxi în timp ce noi eram deja aşezaţi în tren.

Mai era doar un minut până la pornire, iar şansele erau mici pentru pelerinul din ceasul al doisprezecelea să mai prindă trenul.

Stăteam în uşa vagonului, cu biletul cumpărat special pentru ea (măcar să-i rămână ca amintire din pelerinajul pierdut), când Dia şi-a făcut apariţia pe peron. A fugit, a urcat, şi-a ocupat locul, iar trenul a pornit. Parcă o aşteptase dinadins!

Când ne-am coborât la Iclod, am constat cu o oarecare bucurie că suntem un grup măricel, şi anume 67 de tineri*, aproape dublu faţă de numărul participanţilor de anul trecut.

Prezenţa numeroasă a tinerilor era surprinzătoare şi datorită vremii instabile din ziua precedentă: la Cluj plouase bine, vântul sufla cu putere şi era niţel cam frig.

Ţinând cont că duminică s-a lăsat cu viscol, ziua pelerinajului cu vreme înnorată şi friguroasă, dar fără ploaie, a fost o adevărată binecuvântare. Doar când am trecut prin Gherla, am simţit câţiva picuri de ploaie, semn că vremea putea fi şi altfel. Slavă Ţie, Doamne!

După anunţarea detaliilor de traseu, am pornit cu entuziasm spre Biserica Monument “Înălţarea Domnului”. Ne-am închinat în biserică, iar în curtea din spate, la mormântul Preotului Luca, care a pictat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula, am cântat câteva cântări religioase, pe care am presupus noi că i-ar fi plăcut părintelui să le asculte.

Apoi, cu icoane în piept şi cu icoana Maicii Domnului în fruntea coloanei, am luat calea la pas domol, în formaţie de câte 2, 3 sau chiar 4. Aveam în faţă 10 km până în Gherla.

Acum ni s-a alăturat şi Roxana, care a ţinut să ne ajungă din urmă. Drumul a fost plăcut, întreţinut de conversaţiile partenerilor de rând. Popasul pentru masă l-am făcut la benzinăria de la intrarea în municipiul Gherla.

Traseul prin oraşul Gherla a fost încununat de cântările religioase intonate de grupul pelerinilor. În centru, am făcut şi o scurtă oprire la Monumentul “Mama şi copilul” din faţa Maternităţii.

La Gherla, am fost aşteptaţi cu mare bucurie la Biserica cu hramul “Sfintei Cuv. Parascehva, a Sfântului Mare Mucenic Mina şi a tuturor sfinţilor români”.

Părintele Petru Băgăcian, ne-a făcut o rugăciune, ne-a vorbit despre biserică şi ne-a scos moaştele să ne închinăm. Mai mult, împreună cu doamna preoteasă, ne-a ospătat cu cozonac şi suc, iar în dar tinerii au primit cărţi religioase pentru cei mici. Mulţumim frumos!

După alţi 7 km pe jos, la mănăstirea Nicula am ajuns obosiţi, dar mulţumiţi, în jurul orei 18:30. Când tinerii se aflau la poarta mănăstirii pentru o poză de grup, tocmai sosea din Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului, părintele stareţ Andrei.

Aşa se face că grupul pelerinilor părea a fi comitetul de întâmpinare al părintelui stareţ, care ne încurajase în organizarea acestui pelerinaj.

Tot dânsul ne spusese la prima conferinţă din Postul Paştilor că Maica Domnului ne aşteaptă pe toţi să o vizităm la mănăstirea Nicula măcar o dată în acest post. Rugăminte îndeplinită!

Am fost solicitaţi să intrăm întâi la masă pentru a evita suprapunerea cu cina obştii, iar apoi am participat la slujba privegherii de sâmbătă seara.

La sfârşitul privegherii, ne-am închinat  recunoscători icoanei Maicii Domnului pentru purtarea sa de grijă din ziua pelerinajului şi celelalte daruri din timpul anului.

Am avut timp suficient pentru închinare datorită gândului cel bun al părintelui bucătăr Ghelasie, care a insistat să ne ducă la gară cu câteva maşini.

La Cluj ne-am întors spre miezul nopţii. În faţa gării, cei 68 de tineri participanţi au primit în dar, ca amintire din pelerinaj, cartea “Iannis cel nebun pentru Hristos”.

Însufleţiţi de pelerinaj, unii dintre tineri au preferat să meargă pe jos spre casele lor, sfidând oboseala celor 17 km parcurşi de la Iclod la Nicula. Se pare că au prins gustul mersului pe jos!

* inclusiv Marius, tânărul nevăzător, care s-a încumetat să vină şi anul acesta, fiind tuturor pildă de nobleţe duhovnicească!

]]> http://raducopil.ascorcluj.ro/2012/04/24/despre-pelerinajul-pe-jos/feed/