Sâmbătă, 31 martie 2012, în săptămâna a cincea din Postul Mare, a avut loc cea de a  II-a ediţie a pelerinajului pe jos de la Iclod la Mănăstirea Nicula.

Pelerinajul Tinerilor a fost organizat împreună cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Cluj-Napoca şi Grupul Parohial de Tineret “Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Mănăştur.

Programul pelerinajului a debutat de dimineaţă, de la ora 8, cu participarea pelerinilor la liturghia de la Biserica Studenţilor din Complexul de cămine Haşdeu.

În timpul slujbei, am ascultat cu emoţie rugăciunea de bună călătorie făcută de Părintele Ciprian ca Bunul Dumnezeu să ne trimită nouă îngeri paşnici, credincioşi, îndreptători, păzitori, care să ne povăţuiască după voia Sa astfel încât “să ne întoarcem cu bine, lăudând şi binecuvântând bunătatea Sa cea nemărginită!”

La ora 11, eram cu toţii în gară, pregătiţi să luăm trenul spre Iclod. Mai puţin Dia, care adoră “să trăiască viaţa la maxim” şi care se afla în taxi în timp ce noi eram deja aşezaţi în tren.

Mai era doar un minut până la pornire, iar şansele erau mici pentru pelerinul din ceasul al doisprezecelea să mai prindă trenul.

Stăteam în uşa vagonului, cu biletul cumpărat special pentru ea (măcar să-i rămână ca amintire din pelerinajul pierdut), când Dia şi-a făcut apariţia pe peron. A fugit, a urcat, şi-a ocupat locul, iar trenul a pornit. Parcă o aşteptase dinadins!

Când ne-am coborât la Iclod, am constat cu o oarecare bucurie că suntem un grup măricel, şi anume 67 de tineri*, aproape dublu faţă de numărul participanţilor de anul trecut.

Prezenţa numeroasă a tinerilor era surprinzătoare şi datorită vremii instabile din ziua precedentă: la Cluj plouase bine, vântul sufla cu putere şi era niţel cam frig.

Ţinând cont că duminică s-a lăsat cu viscol, ziua pelerinajului cu vreme înnorată şi friguroasă, dar fără ploaie, a fost o adevărată binecuvântare. Doar când am trecut prin Gherla, am simţit câţiva picuri de ploaie, semn că vremea putea fi şi altfel. Slavă Ţie, Doamne!

După anunţarea detaliilor de traseu, am pornit cu entuziasm spre Biserica Monument “Înălţarea Domnului”. Ne-am închinat în biserică, iar în curtea din spate, la mormântul Preotului Luca, care a pictat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula, am cântat câteva cântări religioase, pe care am presupus noi că i-ar fi plăcut părintelui să le asculte.

Apoi, cu icoane în piept şi cu icoana Maicii Domnului în fruntea coloanei, am luat calea la pas domol, în formaţie de câte 2, 3 sau chiar 4. Aveam în faţă 10 km până în Gherla.

Acum ni s-a alăturat şi Roxana, care a ţinut să ne ajungă din urmă. Drumul a fost plăcut, întreţinut de conversaţiile partenerilor de rând. Popasul pentru masă l-am făcut la benzinăria de la intrarea în municipiul Gherla.

Traseul prin oraşul Gherla a fost încununat de cântările religioase intonate de grupul pelerinilor. În centru, am făcut şi o scurtă oprire la Monumentul “Mama şi copilul” din faţa Maternităţii.

La Gherla, am fost aşteptaţi cu mare bucurie la Biserica cu hramul “Sfintei Cuv. Parascehva, a Sfântului Mare Mucenic Mina şi a tuturor sfinţilor români”.

Părintele Petru Băgăcian, ne-a făcut o rugăciune, ne-a vorbit despre biserică şi ne-a scos moaştele să ne închinăm. Mai mult, împreună cu doamna preoteasă, ne-a ospătat cu cozonac şi suc, iar în dar tinerii au primit cărţi religioase pentru cei mici. Mulţumim frumos!

După alţi 7 km pe jos, la mănăstirea Nicula am ajuns obosiţi, dar mulţumiţi, în jurul orei 18:30. Când tinerii se aflau la poarta mănăstirii pentru o poză de grup, tocmai sosea din Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului, părintele stareţ Andrei.

Aşa se face că grupul pelerinilor părea a fi comitetul de întâmpinare al părintelui stareţ, care ne încurajase în organizarea acestui pelerinaj.

Tot dânsul ne spusese la prima conferinţă din Postul Paştilor că Maica Domnului ne aşteaptă pe toţi să o vizităm la mănăstirea Nicula măcar o dată în acest post. Rugăminte îndeplinită!

Am fost solicitaţi să intrăm întâi la masă pentru a evita suprapunerea cu cina obştii, iar apoi am participat la slujba privegherii de sâmbătă seara.

La sfârşitul privegherii, ne-am închinat  recunoscători icoanei Maicii Domnului pentru purtarea sa de grijă din ziua pelerinajului şi celelalte daruri din timpul anului.

Am avut timp suficient pentru închinare datorită gândului cel bun al părintelui bucătăr Ghelasie, care a insistat să ne ducă la gară cu câteva maşini.

La Cluj ne-am întors spre miezul nopţii. În faţa gării, cei 68 de tineri participanţi au primit în dar, ca amintire din pelerinaj, cartea “Iannis cel nebun pentru Hristos”.

Însufleţiţi de pelerinaj, unii dintre tineri au preferat să meargă pe jos spre casele lor, sfidând oboseala celor 17 km parcurşi de la Iclod la Nicula. Se pare că au prins gustul mersului pe jos!

* inclusiv Marius, tânărul nevăzător, care s-a încumetat să vină şi anul acesta, fiind tuturor pildă de nobleţe duhovnicească!