ASCOR pentru copii si adolescenti

CLUBUL COPIILOR

~ÎŢI FACE VACANŢA MAI FRUMOASĂ~

PE PERIOADA VACANŢEI, DE MARŢI PÂNĂ VINERI, ÎNTRE ORELE 10:30 ŞI 14:00, CLUBUL COPIILOR ARE PROGRAM:

- PROGRAM DE GRUP: CELE MAI TARI CONCURSURI ŞI ÎNTRECERI PE ECHIPE DE PÂNĂ ACUM; CÂNTECE LA CHITARĂ; DISCUŢIE TEMATICĂ RELIGIOASĂ ŞI GUSTĂRICA.

- PROGRAM DE VOIE: CAMPIONATE DE PINP-PONG, ŞAH, TABLE, MOARĂ; JOCURI: TWISTER, NU TE SUPĂRA FRATE, XO, 5XO, AVIOANE.

PS1. DACĂ AVEŢI ACASĂ ASTFEL DE JOCURI, VĂ RUGĂM SĂ LE ADUCEŢI CU VOI LA CLUB, CA SĂ FIE PENTRU TOŢI!

Dragi copii, bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu faţă de om este nespus de mare. Bunătatea lui Dumnezeu ne îmbrăţişează pe fiecare dintre noi, oricât am fi de curaţi sau murdari. Iar milostivirea lui Dumnezeu se revarsă asupra tuturor, răi sau buni.

Şi ca să mă credeţi pe cuvânt că aşa este, vă voi povesti o întâmplare adevărată petrecută cu mulţi, mulţi ani în urmă, că de ar trebui să îi număraţi pe toţi, repede aţi obosi.

Era în părţile Africii un vameş ce se numea Petru. Acest Petru era cunoscut în tot oraşul ca un om atât de zgârcit, încât nu numai că nu dădea nimic celor nevoiaşi, dar te puteai alege de la el şi cu o bătaie.

La bisericile lui Dumnezeu nu mergea,

Iar la moarte deloc nu cugeta.

În bogăţie, trăia doar pentru sine

De nu-l lăsa inima să facă vreun bine.

Aşa se face că adunându-se odată săracii pe uliţele oraşului, au început a-i vorbi de bine pe toţi bogaţii oraşului care se milostivesc spre ei şi a-i vorbi de rău pe toţi bogaţii care îşi întorc faţa de la ei cu nepăsare.

- Eu am primit de la Ioan argintarul haină veche, dar bună, zise unul dintre ei. Ba, încă şi o coajă de pâine caldă am primit de la fiul lui cel mic. De la Petru Vameşul însă nimic n-am primit, în afară de câteva cuvinte urâte. Dar acestea nu ţin de foame.

- Ioan argintarul e om bun. Să îi dea Dumnezeu sănătate şi bucuria omului milostiv cât o trăi el pe acest pământ! Cât despre Petru, e zgârcit foc, zise altul.

- Văd că nici tu, nici eu nu am primit ceva de la Petru Vameşul, dar oare este cineva dintre noi care să fi fost miluit de acest om?

- Eu nu, nici eu, nimeni nu a luat ceva de la el, se auziră în cor glasurile săracilor.

- Şi nimeni nu va lua vreodată. Aşa om hain, mai rar vezi.

Atunci, unul dintre ei, cugetând la cuvintele lor răutăcioase şi nesuferind a auzi om vorbit de rău, s-a ridicat şi a spus:

- Eu pun pariu că pot să îl fac pe omul de care vorbiţi să îmi dea ceva ca milostenie.

- Ehei, să o vedem noi şi pe asta, spuse ei.

- Aşteptaţi-mă aici şi veţi vedea cu ochii voştri, spuse săracul îndrăzneţ, pornind la drum.

O luă atunci printre alei, direct spre casa vameşului. Ajuns în faţa porţii casei lui, săracul căuta un loc ferit şi aştepta. Aştepta un prilej bun pentru a împlini gândul său. Ştia că dacă va intra în curtea lui, Petru se va mânia şi îl va alunga cu mâna goală.

Nu trecu mult şi iată că la poartă se ivi un catâr, încărcat cu pâine rumenită. Un slujitor ducea grăbit catârul de funie, iar pe lângă animal, mergea cu fală bogatul Petru. Pe faţa lui se putea citi supărare şi mânie, deoarece întârziase cu pâinea la masa dregătorului.

Atunci o zbughi din loc şi săracul, fugind după Petru. Începu atunci a plânge şi a se vâita săracul de ţi se rupea inima de el. Dar Petru nici nu îl lua în seama. Atunci săracul începu şi mai stăruitor a ruga pe Petru pentru puţină milostenie. Dacă văzu Petru că nu mai scapă de el, începu a-l alunga cu vorbe de ocară. Dar săracul nu se tulbura, ci se ţinea de el mai cu sârg. Atunci, mâniindu-se rău Petru, se porni cu lovituri asupra săracului, dar acesta se feri cu dibăcie. De la mică distanţă, acesta începu din nou a-i cere milostenie. Nemaiştiind ce să facă, Petru căuta o piatră pentru a-l învăţa minte pe săracul neruşinat. Dar negăsind Petru o piatră, apucă brusc o pâine şi-l lovi pe sărac drept în faţă.

Bucuros de dar, săracul nu luă în seamă nici gestul bădăran a lui Petru, nici durerea din obraz. Apucând pâinea, săracul mergea voios spre tovarăşii săi de suferinţă, spunându-le că a primit pâinea din înseşi mâinile lui Petru. Şi lăuda săracul pe Dumnezeu în faţa lor că Petru este milostiv.

Iar bunul Dumnezeu, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, ci se îngrijeşte de mântuirea tuturor, aşa cum ştie El mai bine, îi descoperi lui Petru o taină mare. După două zile, Petru s-a îmbolnăvit, fiind gata-gata să moară. Atunci a văzut o vedenie în care el se afla cercetat şi judecat, pus în faţa unei balanţe, pe de o parte stând nişte negrii întunecaţi la chip şi răi, iar pe de altă parte stând nişte bărbaţi luminoşi şi foarte frumoşi la faţă.

Atunci bărbaţii cei întunecaţi au apucat cu grăbire toate faptele cele rele pe care Petru vameşul le făcuse din copilărie şi în toată viaţa sa, punându-le în balanţă. Bărbaţii cei buni stăteau nedumiriţi şi înfricoşaţi căci nimic bun nu găseau în viaţa acestuia ca să pună pe cealaltă parte a cumpenei.

- Aşadar, noi n-avem nimic aici? a întrebat unul dintre îngeri.

- Cu adevărat nu avem nimic. Nici o faptă bună, doar o pâine dată lui Hristos acum două zile. Însă şi această pâine, fără de voie a dat-o.

- Hai să o punem.

Şi punând pâinea aceea de cealaltă parte a balanţei, îndată a tras milostivirea lui Dumnezeu acea pâine în jos, încât covârşea toate faptele cele rele. Văzând aceasta, bărbaţii cei frumoşi la chip s-au bucurat, iar apoi i-au spus lui Petru:

- Mergi, sărace Petru, şi mai adaugă fapte bune la pâinea aceasta, ca să nu te ia pe tine dracii cei răi şi să te ducă la munca cea veşnică.

Deci, venindu-şi în sine Petru şi cugetând la viaţa sa, şi-a dat seama că adevărată este vedenia aceasta. Că încă şi faptele cele rele din copilăria lui le văzuse, pe care acum el le uitase. Şi gândea Petru minunându-se “Dacă o pâine, pe care am aruncat-o în faţa săracului, atât de mult m-a ajutat pe mine, că nu m-au luat pe mine diavolii, oare ce va da Dumnezeu oamenilor care cu blândeţe şi cu inimă bună se milostivesc spre cei neajutorati?”.

Astfel s-a făcut Petru Vameşul nu doar milostiv, ci preamilostiv cu toţi cei care cereau ceva de la el. Şi a început el a-şi îndrepta viaţa, împlinind poruncile lui Dumnezeu şi nelipsit fiind de la Casa lui Dumnezeu, adică Biserica. Şi aşa, cu râvnă şi răbdare, a ajuns la sfârşitul vieţii să fie slăvit de Dumnezeu în rândul sfinţilor. Petru Vameşul a devenit astfel Sfântul Petru Vameşul, fiind sărbătorit în Biserica Ortodoxă în fiecare an, pe 22 septembrie.

Sâmbătă, 24 ianuarie 2008, a avut loc întâlnirea săptămânală de la Clubul Copiilor. La programul recreativ şi educativ au luat parte 23 de copii şi 4 studenţi voluntari.

Programul recreativ a debutat cu jocul intitulat “Booz-feez”. Este un joc de echipă care presupune atenţie sporită şi promptitudine. Înşiruiţi, fiecare copil adaugă un număr crescător, iar cifra 5 şi multiplul ei se înlocuieşte cu booz, iar cifra 7 şi multiplul ei se înlocuieşte cu feez. Astfel, primul copil spune 1, al doilea 2, al treilea 3, al patrulea 4, al cincilea spune însă booz, al şaselea 6, al şaptelea feez, al zecelea spune din nou booz, şi tot aşa. Cifra 35 fiind multiplu de 5, dar şi de 7 se înlocuieşte cu booz-feez. Ori de câte ori cineva greşeşte, jocul se reia de la cifra 1, scopul jocului fiind de a ajunge la 50.

După câteva ture de “booz-feez”, am trecut la un joc de creativitate şi expresivitate. Copiii au extras câte un bileţel pe care era scris un cuvânt care trebuia mimat întregului grup participant. Copiii s-au descurcat foarte bine atât la mimă, cât şi la intuit cuvintele mimate.

A urmat un joc de creativitate. Multe baloane au fost umflate, după ce în fiecare balon a fost introdus câte un bileţel care conţinea o propoziţie neterminată. Copiii au fost solicitaţi să spargă balonul într-un mod cât mai distractiv şi creativ posibil, iar ulterior, să continue începutul de propoziţie de pe bileţel. Dar creativitatea nu este tocmai punctul forte al copiilor din zilelele noastre.

Am continuat programul cu două melodii la chitară mai deosebite. Ruslan le-a cântat copiilor două melodii în limba rusă. Copiii i-au mulţumit lui Ruslan cu un ropot de aplauze. Am cântat apoi cântece din repertoriul nostru românesc. Am cântat “Salcâmii” şi “Dorul călător” de Tudor Gheorghe, “Surprize” de Cleopatra Stratan şi multe altele.

În continuare, am discutat despre bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu faţă de om. Am povestit copiilor două întâmplări adevărate din viaţa Bisericii care dau la iveală chipul adevărat a lui Dumnezeu. Prima istorisire este luată din viaţa Sfântului Petru Vameşul, prăznuit de Biserica Ortodoxă pe data de 22 septembrie. Cea de a doua relatare este scrisă în Pateric şi preluată în Proloage.

După discuţia noastră religioasă, am luat parte toţi la gustarea adusă de copii. Până la plecarea ultimilor voluntari, copiii au jucat câteva partide de tenis de masă.

Vă aşteptăm cu drag şi sâmbăta aceasta, în 31 ianuarie, de la ora 11 !

Sâmbătă, 17 ianuarie 2009, a avut loc a doua întâlnire din acest an la Clubul Copiilor. De data aceasta, s-au strâns 22 de copii şi 6 studenţi ascorişti.

Programul recreativ a fost alcătuit din mai multe jocuri pe perechi.

La început, copiii au fost solicitaţi să precizeze două lucruri importante din viaţa lor: unul care să fie numitor comun pentru ambii parteneri de discuţie, iar un lucru care să îi diferenţieze. Acest exerciţiu a constituit punctul de pornire pentru discuţia pe care urma să o purtăm după jocuri.

Primul joc în doi a fost “Cuvintele interzise”. Copiii trebuie să poarte o conversaţie, dar nu au voie să pronunţe cuvintele “da” şi “nu”. Cine rosteşte cuvintele interzise, iese din joc. După cum vă daţi seama, conversaţiile nu au durat prea mult.

Al doilea joc a constat dintr-un concurs pe perechi, intitulat “De la cap la coadă”. În echipe de câte doi, copiii s-au luat la întrecere pentru a găsi cât mai multe cuvinte care încep şi se termină cu aceeaşi literă. De exemplu: Ana, bob, circ, dud, este, xerox. Timpul de gândire a fost de 5 minute. Din cele 11 perechi, echipa formată din Dia şi Bianca a fost declarată câştigătoare, lista lor ajung până la 30 de cuvinte. Bravo fetelor!

Distracţia a început cu următoarele două jocuri: “Echilibrul” şi “Săbiuţa”. La primul joc, copiii stau faţă în faţă, cu picioarele apropiate şi la mică distanţă unul de celelălt. Doar prin intermediul palmelor care acţionau asupra palmelor celuilalt, copiii trebuiau să îşi dezechilibreze oponentul. Cea mai mică mişcare a picioarelor constituie dezechilibru şi un punct pierdut! “Săbiuţa” constă în atingerea cu degetul arătător a corpului adversarului, iar degetele luptătoare se află unul lângă altul.

A urmat o întrecere cu baloane ţinute între picioarele concurenţilor. Copiii s-au entuziasmat! Perechile concurente au fost trase la sorţi. După multe runde, finala a fost disputată între echipa lui Sorin şi Tudor şi echipa Rominei şi Denisei. Echipa fetelor a trecut prima linia de sosire! Bravo Rominei şi Denisei!

Împreună am discutat despre “Cele mai importante lucruri din viaţa copiilor”. Printre valorile menţionate de copii s-au numărat: familia, credinţa în Dumnezeu, şcoala (notele), prietenii, înţelepciunea, sănătatea. Surprinzător, dar valoarea principală a adulţilor, adică banii, a lipsit de pe lista priorităţilor lor.

Fiecare copil are lista lui de priorităţi, iar această lista este într-o continuă schimbare. Evenimentele şi experienţele de viaţă, fie ele bune sau rele, întăresc poziţia valorilor în top sau le diminuează relevanţa. Dacă în perioada copilăriei şi a tinereţii, credinţa în Dumnezeu este inclusă în lista priorităţilor noastre, Dumnezeu se va îngriji atât de bătrâneţea, cât şi de veşnicia noastră.

Gustarea de sâmbăta aceasta a fost mai deosebită. Am avut parte de două tăvi de prăjituri delicioase cu ocazia zilei de naştere a lui Andrei Murse. Copiii i-au cântat lui Andrei tradiţionalul “La mulţi ani”, iar din partea Clubului a primit în dar o carte cu povestiri pentru copii.

Până sâmbăta viitoare, aveţi grijă de voi, copii!

De sâmbătă, 10 ianuarie 2009, Clubul Copiilor şi-a reluat programul. La întâlnire au participat 19 copii şi 3 studenţi voluntari din ASCOR. Unul dintre voluntari a fost Darie Drăgoi, profesor de religie la Colegiul Naţional George Coşbuc.

Programul a început cu un exerciţiu distractiv. Doi câte doi şi spate în spate, copiii au spart baloane doar prin presiunea exercitată asupra lor. Pare simplu, dar nu e chiar aşa! Încercaţi şi voi acasă!

Entuziasmul s-a dezlănţuit cu un concurs chinezesc pe echipe. Folosindu-se de beţe chinezeşti, cele două echipe s-au întrecut, transportând boabe de orez. Cu migală şi răbdare, fiecare copil s-a străduit să prindă boaba de orez în beţe şi să o ducă cu grijă în paharul echipei. Întrecerea a durat de 7 minute. La final, echipa cu cele mai multe boabe de orez adunate a câştigat concursul.

Cele două echipe au concurat şi la jocul de vocabular, intitulat “Cuvintele începătoare”. Timp de două minute, concurenţii au scris cât mai multe cuvinte posibile care încep cu anumite litere. De exemplu, “cr” sau “ta”. Echipa lui Marian a câştigat de fiecare dată, ajungând până la 29 de cuvinte scrise. Felicitări!

A urmat apoi obişnuita discuţie cu participanţii. La solicitarea copiilor, am povestit pe scurt viaţa unui sfânt. Am vorbit despre copilăria Sfântului Lavrentie al Cernigovului şi câteva momente reprezentative din viaţa sa. Copiii au aflat câteva din minunile pe care, cu harul lui Dumnezeu, acest mare sfânt le făcea spre folosul duhovnicesc al oamenilor.

După discuţie, am avut un program liber, în care copiii au jucat ping-pong, cu baloane, au povestit între ei. În acest timp, am cântat şi câteva cântece la chitară. La sfârşitul întâlnirii, ne-am bucurat de dulciurile aduse de participanţi pentru gustărică. Meciurile de ping-pong au continuat până la plecarea ultimilor voluntari.

Ştefan, a cărui zi de naştere avea să fie în ziua următoare, a primit în dar de la Club un Almanah creştin pentru copii. La mulţi ani, Ştefane!

Dragi copii, ne vedem sâmbăta viitoare, de la ora 11, în acelaşi loc! La Clubul Copiilor!

O săptămână frumoasă!

Sâmbătă, 20 decembrie 2008, la ultima întâlnire de la Clubul Copiilor din acest an, au participat 14 copilaşi şi 6 studenţi din ASCOR. Până la debutul activităţilor, 4 copii şi 2 voluntari au jucat o partidă de fotbal în interior.

Programul recreativ a debutat cu un joc de recunoaştere, intitulat “Fermierul”. Copilul-fermier trebuia să ghicească, legat la ochi, numele persoanei care imita, de cel mult trei ori, un sunet de animal. La acest joc, doar unii dintre copiii-fermieri au reuşit să intuiască numele persoanelor alese.

Surprinzător, distracţia generală a început odată cu un concurs de seriozitate. Copiii au fost grupaţi pe perechi, spate în spate. La semnalul conducătorului de joc, copii se întorc simultan, aţintindu-şi privirea în ochii partenerului. Primul participant care schiţează un zâmbet iese din joc.

După mai multe runde între câştigători, în finală au ajuns două fete. Disputa pentru “titlul de seriozitate” dintre Bianca, cu talent actoricesc, şi Ana, cu o seriozitate înnăscută, a durat mult timp. Într-un sfârşit, Bianca a izbucnit în râs, iar Ana a fost declarată “cel mai serios copil al Clubului”. Felicitări finalistelor!

A urmat un alt joc, numit “Fermierii si animalele”. Legaţi la ochi, fermierii trebuiau să îşi găsească animalele pierdute. Apoi, între băieţi şi fete a avut loc o întrecere în dezlegarea de ghicitori. Timpul disponibil pentru aflarea soluţiilor a fost de 5 minute. Echipa fetelor a câştigat la o diferenţă minimă, de un singur punct.

Am cântat la chitară câteva melodii pentru copii. La capitolul discuţii, copiii au aflat dovada scripturistică din care reiese limpede că Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut în luna decembrie, şi nicidecum în alte luni ale anului, aşa cum greşit presupun unii astronomi australieni. În continuarea discuţiei, fiecare copil a precizat ce îi place şi ce nu îi place în Biserica noastră.

Întâlnirea a luat sfârşit cu tradiţionala gustărică de post: fructe, pufuleţi, napolitane, suc şi alte dulciuri. Aceasta a fost şi ultima gustare de post, de anul viitor gustările noastre urmând a fi de dulce.

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă multă bucurie, copii!

Un an nou mai bun!